Friday 10 August 2012
Un vis frumos...
...se poate transforma repede intr-un cosmar! Cand crezi ca toate iti merg bine, sinu mai ai nicio grija majora, atunci viata iti da o alta lovitura, ca sa iti reaminteasca ca in viata niciodata nu esti linistit..Viata chiar e o continua lupta...Lasand putin amintirile trecutului, si revenind cu picioarele in prezent, ajung la ceea ce mi se intampla exact in acest moment...AM ajuns la paris pe 3 iunie 2012, pentru a mia oara cu speranta de a ne face un viitor aici. Sotul meu, fiica si cu mine, ne-am facut frumos bagajelul si am aj la Paris, unde mama mea locuieste de ma bine de 5 ani..Dupa o suta de mii de dosare trimise la facultati, eu am intrat direct in ultimul an la teatru, echivelandu-mi studiile din Romania! Sotul meu, printr-un miracol, la 2 saptamani dupa ce am ajuns, a inceput sa lucreze intr-un maison de retraite, unde lucreaza si mama mea..toate bune si frumoase, numai ca, in Franta, ca roman, ai nevoie mii de acte si autorizatii, dar angajatorul nu a stiut acest amanunt, si i-a cerut decat pasaportul si un numar de securitate sociala...si am mers pe burta vreo luna si jumatate, pana au inceput sa insiste dupa acel numar de securitate..am trimis actele pentru securitatea sociala...de la securitate ne-a spus ca trebuie sa aiba autorizatie de munca...Ne-am dus la Directia muncii, de unde ne-a dat o gramada de acte de completat, de adus si asa mai departe, insa angajatorul trebuie sa plateasca si o taxa de 70 euro, o suma amarata de 70 euro...nu le-am mai dat si celelalte acte pe care trebuie sa le furnizeze pentru ca ii complicam si mai mult...Bineinteles ca nu au fost foarte incantati, iar sefa directa a mamei mele si a sotului meu, a spus a ea nu are nici o putere, si ca datile trecute cand au mai avut de a face cu asa ceva, sediul nu a vrut sa plateasca...trageti singuri concluziile...
Sunday 5 August 2012
Life gives, life takes!
Aseara mi-au furat telefonul, la o terasa pe Quai du Louvre, niste tiganusi de 8-10 ani, poate nici atat...sa innebunesc si nu alta! Mi-au furat iphonul meu cel scump si drag...acum inteleg de ce am ajuns la curul Europei si de ce suntem atat de desconsiderati..Pai ma gandesc ca unui turist ii strica toata vacanta daca ii fura telefonul! Oh, Doamne si avusesem o zi asa de frumoasa...Sotul meu a lat salariul..am iesit mai intai cu fetita in oras, i-am luat jucarii, mancasem o salta de foame...apoi am lasat fata cu mami si am plecat sa petrecem o dupa amiaza romantica..bineinteles ca m-am desfatat cu toate bunatatile Parisului...Fromage, jambon, crepes, macarons...!!! oh, la la la la...!!! Intra-adevar, Parisul e o lume aparte, si daca ii mai cunosti si putin istoria si trecutul si povestile...Domane, cat te poate incanta...dar, exact cum spuneam intr-un post trecut...viata lucreaza prin compensatie..da undeva, ia de altundeva..si uite asa...Nu are sens sa vb de ceea ce am mancat si ceea ce am baut in acest weekend...what happens in Paris, stays in Paris...eu acum sunt in Asnieres sur Seine:))))
Astazi, am si plans...am vorbit cu mamaie la Pitesti, si plangea si ea de dorul nostru, eu incercam sa o linistesc, facand pe imbarbatata, insa eu eram si mai daramata!!! Pentru mine, Pitestiul, e orasul copilariei mele, e orasul unde imi incarc bateriile, o orasul unde m-am nascut, unde am trait pentru prima data, unde am gustat libertatea, dragostea, viata...si cand ma gandesc la copilarie, mi-aduc aminte cu placere...Am avut norocul sa imi petrec copilaria..in casa bunicilor:) ...de Ionel Teodeoreanu..hahaaa:))) Frumoasa copilarie am avut,in ciuda faptului ca parintii mei au divotat cand aveam 2 ani, nu am simtit niciodata lipsa tatalui, cel putin, nu in timpul copilariei...:(
Mama s-a casatorit la 19 ani ...pe 30 august 1986...in ziua cununiei a aflat ca tatal meu avea si un alt copil, o fata...de cateva saptamani, mai exact, nascuta pe 3 august...o sa vb noi si despre ea, dar mai e pana atunci:)
Casnicia nu a fost una fericita, sau cel putin asa am inteles de la bunica mea..mama insa nu are amintiri foarte precise...Oricum, tata nici la botezul meu nu a fost prezent, asta ca sa va faceti o idee...Deja cand aveam 2 ani jumate, ai mei erau divortati...tata avea program de vizita pe care oricum nu il respecta...adica nu venea nici macar cand avea program...imi aduc si acum aminte cum stateam dupa amiezele si ma uitam printre zabrelele de la balcon , in speranta ca o sa-l vad venind...pe tata...iar el nu mai venea...dar..am avut eu o copilarie frumoasa si fara el...
L-am avut pe tataie...am avut-o pe mamaie...pe mami...si pe toata lumea din jurul meu...a fost frumos...
toate poftele mi se faceau: mancam la televizor, am avut cablu si cartoon network de cum a aparut in Pitesti. Mergeam la gradinita, tataie venea ma lua , ma ducea in strand la mici, sau ma lua cu el in oras cand trebuia sa se intalneasca cu cineva...cu tataie in oras era un sentiment de neuitat...tataie avea mereu bani, stiam ca orice imi doresc , poate sa-mi ia orice, putea sa isi permita orice:) Iar daca venea mamaie sa ma ia de la gradinita, la pranz (care era sfant pentru toata lumea), tataie nu se intorcea niciodata cu mana goala. Chit ca venea doar cu o napolitana (ceea ce se intampla foarte rar, sa vina decat cu o napolitana). Despre copilarie as putea sa scriu o intreaga saga, atat de lugna si de frumoasa mi s-a parut...nu multi copii au parte de o copilarie asa frumoasa ca a mea...o sa va mai vorbesc despre asta...nu am avut eu tata, dar copilaria mea a fost mau frumoasa decat a multora care au avut:)
Noapte buna!
Friday 3 August 2012
Povesti fara sfarsit
Astazi am terminat de citit Madame de Pompadour. Desi incercam sa mai trag de carte, sa citesc mai incet in speranta ca nu se va termina, actiunea ma tinea atat cu sufeltul la gura incat nu m-am oprit pana nu am ajuns la sfarsit...Cu ochii aproape in lacrimi ca mi se termina minunata aventura a Jeannei, cand am dat pagina, mare mi-a fost mirarea sa vad ca de fapt este doar sfarsitul primului volum...nu si sfarsitul povestii care tare m-a inut cu sufletul la gura...Si de aici am mai tras eu o concluzie filosofica...Dar las povestea pentru mai tarziu, pentru ca vreau sa fac o paranteza...
Acum ma uit la o emisiune de genul ala care te face sa te gandesti la simplitatea vietii, la fericirea simpla a triburilor al caror nume nici nu-l pot pronunta...sincer, cred ca lipsa societatii moderne ii lipseste de orice stres. Pentru ei conteaza sa se trezeasca de dimineata, sa mearga de dimineata dupa hrana, sa asigure un trai bun familiei, sa vina seara acasa de la vanatoare, de la pescuit, de la cules de radacini sau dupa cine stie ce fructe si leguminoase ciudate...pentru ei viata e prestabilita, dar in acelasi timp, fiecare zi e o alta provocare..si uite asa le trece timpul, asa trece viata, fara iphone-uri, fara laptopuri, fara wifi, fara periute electrice de spalat pe dinti 5asta mi-a venit in minte pentru ca sotul meu tocmai mi-a facut cadou o periuta de dinti electrica, fiindca stia ca-mi doresc, dar nu-mi venea sa dau atatia bani pe...un moft...pana la urma).
Si cam asta cu tribul din Madagascar, care cantau, dansau, mancau un tubercul zemos care le tinea loc de apa, si intr-un peisaj mirifc exact ca in desene animate, ei...erau fericiti. Oare de ce, noua celor "civilizati" ne este atat de greu sa mai regasim fericirea in lucrurile simple? Ma intreb asta zi de zi si parca mi-e ciuda si ma frustrez cand vad atatia oameni stresati, nefericiti din nimicuri, cand de fapt, fericirea consta in lucruri mici care dau satisfactii mari...
Eu de exemplu sunt fericita cand fac un picnic intr-un loc frumos..;cand beau un pahar de vin si fumez o tigara..savurez momentul ca si cand ar fi ultimul, fie ca sunt acasa, fie ca sunt la debarcader in Strand la Pitesti, fie ca sunt in curtea din spate de acasa de la Bucuresti, fie ca sunt in logia de la mine din camera de la Pitesti, sau fie ca sunt pe insula Saint Louis, in mijlocul Senei. Viata e frumoasa, trebuie traita, daca tot esti in viata, daca tot trebuie sa treci prin aventura ce ti-a fost data, de unde ,nu stiu, atunci macar, profita, profita, profita!!!
Si ca sa filosofez un pic mai mult in seara asta, revin la ideea de mai sus cu Madame de Pompadour. Spuneam ca mi-era teama ca se sfarseste aventura, dar vazand ca e de fapt doar sfarsitul primului volum, am inceput sa reflectez la un mult cunoscut aforism si anume ca ...orice sfarsit e un nou inceput, si dupa ce am stat si am privit asa un pic in urma in viata mea mi-am dat seama ca de fiecare data asa a si fost...se sfarseste o etapa, incepe alta...si o sa povestesc si voua, citiorii mei fantomatici...dar pana atunci, rabdare..parca nu pot asa din prima:)) rabdareee..cum ar spune personajul enigmatic din romanul meu..domnul Jacques...rabdare..
Acestea fiind spuse, sa vedem ziua de azi
Mic dejun
Faimosul pain aux raisins de aseara si cu un jus d'orange!
La pranz
Carne, doar carne...niste jambon de Serrano si niste prosciuto
Dupa amiaza
Un pepene galben, din acela mic:)
seara, gen ora 18
o strelice de pepene rosu, nijte mar si 3 boabe de strugure
un pic de Cola light
iar acum, fiindca am ajuns acasa de la cumparaturi, sucul de la un gref mic cu o tigara...hmm, mi-a mers la suflet...
Fara sport astazi, ca am iesit la cumparaturi si am tras de bagaje!
Cam asta a fost tot!
S-a mai dus o zi, maine incepe alta!!!
Acum ma uit la o emisiune de genul ala care te face sa te gandesti la simplitatea vietii, la fericirea simpla a triburilor al caror nume nici nu-l pot pronunta...sincer, cred ca lipsa societatii moderne ii lipseste de orice stres. Pentru ei conteaza sa se trezeasca de dimineata, sa mearga de dimineata dupa hrana, sa asigure un trai bun familiei, sa vina seara acasa de la vanatoare, de la pescuit, de la cules de radacini sau dupa cine stie ce fructe si leguminoase ciudate...pentru ei viata e prestabilita, dar in acelasi timp, fiecare zi e o alta provocare..si uite asa le trece timpul, asa trece viata, fara iphone-uri, fara laptopuri, fara wifi, fara periute electrice de spalat pe dinti 5asta mi-a venit in minte pentru ca sotul meu tocmai mi-a facut cadou o periuta de dinti electrica, fiindca stia ca-mi doresc, dar nu-mi venea sa dau atatia bani pe...un moft...pana la urma).
Si cam asta cu tribul din Madagascar, care cantau, dansau, mancau un tubercul zemos care le tinea loc de apa, si intr-un peisaj mirifc exact ca in desene animate, ei...erau fericiti. Oare de ce, noua celor "civilizati" ne este atat de greu sa mai regasim fericirea in lucrurile simple? Ma intreb asta zi de zi si parca mi-e ciuda si ma frustrez cand vad atatia oameni stresati, nefericiti din nimicuri, cand de fapt, fericirea consta in lucruri mici care dau satisfactii mari...
Eu de exemplu sunt fericita cand fac un picnic intr-un loc frumos..;cand beau un pahar de vin si fumez o tigara..savurez momentul ca si cand ar fi ultimul, fie ca sunt acasa, fie ca sunt la debarcader in Strand la Pitesti, fie ca sunt in curtea din spate de acasa de la Bucuresti, fie ca sunt in logia de la mine din camera de la Pitesti, sau fie ca sunt pe insula Saint Louis, in mijlocul Senei. Viata e frumoasa, trebuie traita, daca tot esti in viata, daca tot trebuie sa treci prin aventura ce ti-a fost data, de unde ,nu stiu, atunci macar, profita, profita, profita!!!
Si ca sa filosofez un pic mai mult in seara asta, revin la ideea de mai sus cu Madame de Pompadour. Spuneam ca mi-era teama ca se sfarseste aventura, dar vazand ca e de fapt doar sfarsitul primului volum, am inceput sa reflectez la un mult cunoscut aforism si anume ca ...orice sfarsit e un nou inceput, si dupa ce am stat si am privit asa un pic in urma in viata mea mi-am dat seama ca de fiecare data asa a si fost...se sfarseste o etapa, incepe alta...si o sa povestesc si voua, citiorii mei fantomatici...dar pana atunci, rabdare..parca nu pot asa din prima:)) rabdareee..cum ar spune personajul enigmatic din romanul meu..domnul Jacques...rabdare..
Acestea fiind spuse, sa vedem ziua de azi
Mic dejun
Faimosul pain aux raisins de aseara si cu un jus d'orange!
La pranz
Carne, doar carne...niste jambon de Serrano si niste prosciuto
Dupa amiaza
Un pepene galben, din acela mic:)
seara, gen ora 18
o strelice de pepene rosu, nijte mar si 3 boabe de strugure
un pic de Cola light
iar acum, fiindca am ajuns acasa de la cumparaturi, sucul de la un gref mic cu o tigara...hmm, mi-a mers la suflet...
Fara sport astazi, ca am iesit la cumparaturi si am tras de bagaje!
Cam asta a fost tot!
S-a mai dus o zi, maine incepe alta!!!
Thursday 2 August 2012
Madame de Pompadour
De 3 zile citesc Marchiza de Pompadour de Michel Zevaco! O poveste incantatore pe care as recomanda-o cu caldura daca as stii ca cineva citeste acest blog! Romanele clasice, de dragoste, in special, ma dau pe spate! Daca mai sunt si de epoca, atunci cu atat mai bine! Daca actiunea e plasata in Paris, atunci, da-mi o carte si uita de mine! Marchiza de Pompadour e romanul care intruneste tot ce caut la un roman care-mi incalzeste sufletul in dupa-amiezele cand o adorm pe Zaraza! De 3 zile, vad numai palate si cavaleri, si baluri si Versailles...oh, ce minunatie de epoca...dar, bineinteles, departe de a fi perfecta! Nu cred ca a existat si nici nu o sa existe vreodata societatea perfecta...am ajuns la concluzia ca totul in viata functioneaza prin compensare...vorba aceea...Dumnezeu ia dintr-o parte, dar da in alta...asa ca...sa ai TOTUL, nu cred ca e posibil...De exemplu, sa fii si destept, si frumsos si bogat si ...fericit! Cred ca e imposibil! Daca cineva a ajuns la concluzia asta, atunci eu...ma inclin..desi ma indoiesc puternic.
Eu, de exemplu...imi cercetez cu atentie toate periaodele din viata mea...Si de aici o sa urmeze un sir lung de mici istorioare pe care timp de 1 an de zile o sa incerc sa le leg intr-o frumoasa, sau cel putin cronologica poveste!
Dar asta, de maine incolo:)
Acum, sa facem bilantul zilei de astazi...
Mic dejun
Suc de portocale
2 felii de pepene galben
Pranz
Tarta cu carne si legume si cornichoni
Cina- ora 17 de fapt
Tarta-aceeasi tarta, bineinteles
Ora 18
Pepene galben
Am baut destul de multa apa, dar parca nu indeajuns...iar la ora 20 am facut o gafa, dar nu prea mare...am luat o gura, dar efectiv o gurita mica dintr-un piept de pui la gratar cu o lingurita, dar lingurita, pe bune dintr-un piuré de cartof cu dovlecel si morcov! Dar o lingurita, jur!
...si bineinteles, am alergat..mi-am facut exercitiile, a fost ok... si sunt foarte mandra ca am rezistat unor doua mari tentatii...OREO inveliti in ciocolata cu lapte si pain aux raisins!!! hmmm yamyy! Nu stiu daca as avea voie maine dimineata la micul dejun sa mananc acel pain aux raisins!!! Dar mai bine nu, ca e dulce, si am zis ca macar pana duminica sa nu pun dulce in gura!!!
Eh, si uite nah, cum a mai trecut o zi...si nu am cazut nici in capcana dulciurilor, nici in cea de a bea Cola, blestemata fie ea de Cola cu cine a inventat-o, ca tare buna e:))) Sambata o sa-mi permit luxul cand voi iesi cu sotul meu in oras, sa beau o cola light! macar atat!
Da, acum mi-eputin foame, parca...as manca si dulce, dar nu...o sa mai fumez o tigara...mai beau nijte apa...si ma culc!!!
Somn usor, dragii mei ,cititori fantomatici:))
Eu, de exemplu...imi cercetez cu atentie toate periaodele din viata mea...Si de aici o sa urmeze un sir lung de mici istorioare pe care timp de 1 an de zile o sa incerc sa le leg intr-o frumoasa, sau cel putin cronologica poveste!
Dar asta, de maine incolo:)
Acum, sa facem bilantul zilei de astazi...
Mic dejun
Suc de portocale
2 felii de pepene galben
Pranz
Tarta cu carne si legume si cornichoni
Cina- ora 17 de fapt
Tarta-aceeasi tarta, bineinteles
Ora 18
Pepene galben
Am baut destul de multa apa, dar parca nu indeajuns...iar la ora 20 am facut o gafa, dar nu prea mare...am luat o gura, dar efectiv o gurita mica dintr-un piept de pui la gratar cu o lingurita, dar lingurita, pe bune dintr-un piuré de cartof cu dovlecel si morcov! Dar o lingurita, jur!
...si bineinteles, am alergat..mi-am facut exercitiile, a fost ok... si sunt foarte mandra ca am rezistat unor doua mari tentatii...OREO inveliti in ciocolata cu lapte si pain aux raisins!!! hmmm yamyy! Nu stiu daca as avea voie maine dimineata la micul dejun sa mananc acel pain aux raisins!!! Dar mai bine nu, ca e dulce, si am zis ca macar pana duminica sa nu pun dulce in gura!!!
Eh, si uite nah, cum a mai trecut o zi...si nu am cazut nici in capcana dulciurilor, nici in cea de a bea Cola, blestemata fie ea de Cola cu cine a inventat-o, ca tare buna e:))) Sambata o sa-mi permit luxul cand voi iesi cu sotul meu in oras, sa beau o cola light! macar atat!
Da, acum mi-eputin foame, parca...as manca si dulce, dar nu...o sa mai fumez o tigara...mai beau nijte apa...si ma culc!!!
Somn usor, dragii mei ,cititori fantomatici:))
Wednesday 1 August 2012
1 august
Astazi este o zi importanta in viata mea, pentru ca se implinesc 6 ani de cand sunt impreuna cu sotul meu! Pe 1 august 2006, intr-o camaruta mica de pe bulevardul Regina Elisabeta din Bucuresti, lua nastere o tumultoasa poveste de dragoste! L-am cunoscut pe Tavi la Balul Absolventului, la hotel Marriot. Amandoi am urmat Colegiul National Spiru Haret din Bucuresti. El era tipul golanului clasic, cu masina parcata in curtea liceului, iar eu eram provinciala venita in clasa a 11-a din Pitesti, ca sa imi urmez visurile marete la Capitala. Nu prea dadeam nici eu pe la scoala. Cum visam la o cariera de cantareata, ma duceam frecvent la toate festivalurile de muzica usoara din tara. Pe langa acestea, aveam diferite spectacole, plecari in diferite orase pe care nici numele nu-l pot pronunta, totul din dorinta de a ma face remarcata!
Si revenind la camaruta de langa Cinema Festival, acela a fost locul unde in noaptea de 1 august 2006, am stiut sau am simtit ca Tavi este cel harazit mie. Intr-o noapte mi-a povestit un singur episod din viata lui care m-a facut sa vad dincolo de alura de golan superficial pe care se chinuia s-o etaleze in curtea scolii. Desi intamplarile precedente acestei seri ar fi contrariat toul, pot spune ca am pariat totul pe o carte si i-am acordat tot creditul. Spre fericirea mea, intuitia feminina nu m-a inselat:) Si uite-ne acum, casatoriti de 3 ani si cu o fetita de in varsta de 2 ani, Zaraza-Sofia! Nimeni nu s-ar fi gandit ca noi doi ramanem impreuna, daramite sa ne casatorim sau sa facem un copil. In fine, uite ca anii au trecut...6 la numar, si uite-ne tot impreuna, traind aventura vietii noastre...azi la Paris...maine..cine stie unde:) Despre aventurile mele cu Tavi in acesti 6 ani, sunt multe de povestit, insa toate la timpul lor. Asta a fost asa ca sa rememorez noaptea desainuirilor..asa cum imi place mie s-o numesc:)
Acum, sa vorbim despre primulpunct din Lista...si anume...SLABITUL!!!
Astazi am reusit sa ma tin de program, si avand in vedere ca oricum nu citeste nimeni acest blog, nu am de ce sa ma mint singura, asa ca pot spune pe onoarea mea 5 desi e pusa de multi la indoiala) ca tot ceea ce voi relata va fi purul adevar!
So, Day 1...
Nu am mancat dulciuri, am baut Cola, Nu am mancat dupa ora 7, si am si alergat! Pe langa asta, am mancat decat o felie si jumatate de paine ceea ce e foarte bine, zic eu...si am baut muuuuulta apa! Ah, si am inceput si programul "De dat cu crema anticelulitica"
Ce am mancat?
Mic dejun
Un mar
dupa 20 min, un iaurt cu fructe 0% grasimi, 0% zahar adaugat
Pranz
Supa de pui cu o jumatate de galusca mica
Peste pane cu legume la cuptor ( fara cartof)
Seara
O felie paine prajita cu pate de campagne si cativa castraveciori murati
O jumatate felie paine cu putina branza
Desert
Pepene galben
Si cam asta a fost tot!!! Stiu, pane-ul ala nu prea era indicat si nici painea seara, poate nici branza...dar nu ma vad vreo super-woman cu vreo suer ambitie ca sa fac totul din prima! Important e ca nu am pus gura pe dulce, pe cola, pe alcool, si am mancat putina paine! si am baut multa apa, cred ca am baut peste 1,5 l, ceea ce pentru e muulta...incet o sa ajung la 2 l, sunt sigura!
Acum, somn, un somn bun si linistit arde pana la 500 calorii, so....
SOMN USOR!!!
P.S. La mine e ora 23:22...cred ca e o ora buna pentru somn...
Si revenind la camaruta de langa Cinema Festival, acela a fost locul unde in noaptea de 1 august 2006, am stiut sau am simtit ca Tavi este cel harazit mie. Intr-o noapte mi-a povestit un singur episod din viata lui care m-a facut sa vad dincolo de alura de golan superficial pe care se chinuia s-o etaleze in curtea scolii. Desi intamplarile precedente acestei seri ar fi contrariat toul, pot spune ca am pariat totul pe o carte si i-am acordat tot creditul. Spre fericirea mea, intuitia feminina nu m-a inselat:) Si uite-ne acum, casatoriti de 3 ani si cu o fetita de in varsta de 2 ani, Zaraza-Sofia! Nimeni nu s-ar fi gandit ca noi doi ramanem impreuna, daramite sa ne casatorim sau sa facem un copil. In fine, uite ca anii au trecut...6 la numar, si uite-ne tot impreuna, traind aventura vietii noastre...azi la Paris...maine..cine stie unde:) Despre aventurile mele cu Tavi in acesti 6 ani, sunt multe de povestit, insa toate la timpul lor. Asta a fost asa ca sa rememorez noaptea desainuirilor..asa cum imi place mie s-o numesc:)
Acum, sa vorbim despre primulpunct din Lista...si anume...SLABITUL!!!
Astazi am reusit sa ma tin de program, si avand in vedere ca oricum nu citeste nimeni acest blog, nu am de ce sa ma mint singura, asa ca pot spune pe onoarea mea 5 desi e pusa de multi la indoiala) ca tot ceea ce voi relata va fi purul adevar!
So, Day 1...
Nu am mancat dulciuri, am baut Cola, Nu am mancat dupa ora 7, si am si alergat! Pe langa asta, am mancat decat o felie si jumatate de paine ceea ce e foarte bine, zic eu...si am baut muuuuulta apa! Ah, si am inceput si programul "De dat cu crema anticelulitica"
Ce am mancat?
Mic dejun
Un mar
dupa 20 min, un iaurt cu fructe 0% grasimi, 0% zahar adaugat
Pranz
Supa de pui cu o jumatate de galusca mica
Peste pane cu legume la cuptor ( fara cartof)
Seara
O felie paine prajita cu pate de campagne si cativa castraveciori murati
O jumatate felie paine cu putina branza
Desert
Pepene galben
Si cam asta a fost tot!!! Stiu, pane-ul ala nu prea era indicat si nici painea seara, poate nici branza...dar nu ma vad vreo super-woman cu vreo suer ambitie ca sa fac totul din prima! Important e ca nu am pus gura pe dulce, pe cola, pe alcool, si am mancat putina paine! si am baut multa apa, cred ca am baut peste 1,5 l, ceea ce pentru e muulta...incet o sa ajung la 2 l, sunt sigura!
Acum, somn, un somn bun si linistit arde pana la 500 calorii, so....
SOMN USOR!!!
P.S. La mine e ora 23:22...cred ca e o ora buna pentru somn...
Tuesday 31 July 2012
Miezul noptii romanesc
Foarte multa vreme, m-am gandit sa scriu in engleza, sub pretextul sa fie un blog universal inteles. Simteam ca ma exprim mai bine intr-o alta limba , parca tot din nevoia subconstienta de a ma ascunde sub un paravan.
Toaa viata m-am ascuns sub diferite masti, interpretand diferite roluri, de fiecare data altfel, de fiecare data alte dorinte, alte placeri, alte vise, alte preferinte, alta persoana! Cand ma gandesc la adolescenta mea rebela si cel putin teribilista, ma amuz, insa parca privesc arhiva unei cinemateci, filme de tot felul si de toate genurile. Poate si de asta mi-am dorit o viata intreaga sa devin actrita. Nu imi gaseam locul in nicio masca, nici un rol nu ma satisfacea individual, ci doar complexitatea lor adunata aducea un dram de implinire, dar despre asta e o alta legenda urbana:)
Si revenind la dulcele grai romanesc, nu pot sa spun ca sunt o fana a limbii romana. Dimpotriva, mi se pare o limba greoaie, cu o gramatica complicata, si imi permit sa pun sub semnul intrebarii si trasatura melodioasa elogiata de-a lungul vremii de atatia poeti si scriitori romani! Asta e blogul meu, si chiar nu ma intereseaza daca parerile mele nu corespund majoritatii!
De ce Blog?
De ce un blog? Ca sa fiu in trend? Nicidecum! Mereu mi-a placut sa fiu invers decat trendul numai ca sa fac pe invers si sa ies in evidenta, deci motivul asta cade din prima! Si totusi, de ce? Pentru ca simteam nevoia sa ma dezvalui, sa arunc valul de pe fata, odata pentru totdeauna, sa incep sa fiu eu, sa ma descopar, sau ma redescopar, in adevarata mea infatisare! Vreau sa ma cunosc si vreau sa ii las si pe altii sa ma cunoasca cu adevarat! De ce acum? Pentru ca incep o noua etapa! Pentru ca viata m-a invartit intr-un glob de cristal ca pe un fulg artificial de zapada, precum globul din Citizane Kane:)
Astazi pentru mine, incepe o noua etapa, am renascut, cat ar suna de cliseic. In viata, mereu am avut dorinta sa plec departe, sa o iau de la inceput, undeva unde nu ma cunoaste nimani, undeva unde nimeni nu cunoaste nimic despre mine, unde barfa nu este sportul national si unde etichetele puse sunt indescifrabile. Si, stiti cum se zice...ai grija ce-ti doresti, ca ti se indeplineste:) Si asta s-a intamplat si in cazul meu...Mi-am dorit sa dispar din Romania, mi-am dorit sa plec in lumea mare, sa ajung undeva unde nu ma stie nimeni, unde nimeni nu imi cunoaste trecutul, undeva unde pot sa imi cladesc un nou viitor! Si am zis ca daca tot mi s-a oferit aceasta sansa, desi nu va inchiputi caini cu covrigi in coada, am zis ca trebuie sa umblu putin si la increderea de sine. In focul atator schimbari bruste si multiple in viata mea, am pierdut controlul asupra persoanei mele fizice. Am pierdut sirul kilogramelor, al centimetrilor de par nevopsit, al firelor de sprancene nepensate, si al zilelor in care plecam complet nemachiata din casa! Si am ajuns intr-o zi sa ma privesc intr-o oglinda si sa-mi pun semne de intrebare...oare chiar sunt eu?? Peste cateva zile am vrut sa probez o pereche de blugi si trista mi-a fost reactia sa vad ca lipsesc centimetri buni de material pentru a ma putea incapa ...Trist ...Jalnic... ...Patetic!!!
Si ca sa leg putin toate intrebarile si nedumeririle...blogul vreau sa tina locul unui jurnal electronic, pe care promit solemn ca nu o sa-l mint, si cu speranta ca imi va fi rusine sa ma fac de ras intr-un hal nemaivazut si naimaiauzit daca nu duc la implinire toate cele ce vor urma. Ca sa ma ambitionez, de multe ori imi fac mii si mii de listute gen "to do list" si imi dau note si fac scoruri si calificative in functie de cate randuri am punctat si tot felul de ineptii pe care le poate coace mintea mea. So, blogul va juca de fapt un dublu rol. Odata, va fi ca un registru ce va tine evidenta scopurilor pe care vreau sa le ating, si 2, va prezenta scurte istorioare din viata mea, pe care din rusine ori din teama de a fi perceputa in mod gresit, le-am ascuns, ori le-am modelat dupa bunul meu plac...vor fi oarecum niste self-confesions, unde preotul va fi intrupat de world wide web:))
Startul va fi dat la miezul noptii, 1 August, pentru mine inseamna GMT +1, pentru voi GMT +2 :) adica 11 noaptea la mine e 12 noaptea in Romania, si voi alege miezul noptii romanesc. Am ales 1 august pentru ca reprezinta data ce a declansat ultima etapa din viata mea, si anume, 1 august 2006, insa si asta e o alta legenda:) Infatuarea-mi caracteristica ma impinge la a spune ca micile legende ce le am de povestit nu vor fi nici pe departe plictisitoare, ci dimpotriva...
Tic-tac, tic-tac, timpul trece si mai am decat cateva minute la dispozitie pana la miezul noptii...asa ca , nu voi mai palavragi verzi si uscate si am sa trec la "the one and only, to do list"
1. Sa slabesc ( trebuia sa pastrez acelasi cap de lista:)) 13 kg pana la 1 noiembrie!
2. Sa imi iau laptop pana in 5 octombrie
3. Sa termin cel putin inca un film de montat
4. Sa imi iau licenta in februarie in Romania
5. Sa imi gasesc stagiu in semestrul al II-lea
6. Sa merg de Paste la Denii si la slujba la Sf. Vineri
7. Sa imi iau licenta la Paris in Teatru
Cam astea ar fi cele "7 pacate"
Penale, stiu, dar sunt scopurile mele, si daca sunt ale mele sunt cele mai importante! Pentru fiecare saptamana in parte o sa imi propun subpuncte care sa ma tina in focurile pasiunii!
Mai am un minut pana la lansare...o sa-mi aprind o tigara, o sa imi pun un pahar de vin si o sa visez la ziua de 1 august 2013 cand voi putea sa imi acord calificativul final.
Enjoy!
Toaa viata m-am ascuns sub diferite masti, interpretand diferite roluri, de fiecare data altfel, de fiecare data alte dorinte, alte placeri, alte vise, alte preferinte, alta persoana! Cand ma gandesc la adolescenta mea rebela si cel putin teribilista, ma amuz, insa parca privesc arhiva unei cinemateci, filme de tot felul si de toate genurile. Poate si de asta mi-am dorit o viata intreaga sa devin actrita. Nu imi gaseam locul in nicio masca, nici un rol nu ma satisfacea individual, ci doar complexitatea lor adunata aducea un dram de implinire, dar despre asta e o alta legenda urbana:)
Si revenind la dulcele grai romanesc, nu pot sa spun ca sunt o fana a limbii romana. Dimpotriva, mi se pare o limba greoaie, cu o gramatica complicata, si imi permit sa pun sub semnul intrebarii si trasatura melodioasa elogiata de-a lungul vremii de atatia poeti si scriitori romani! Asta e blogul meu, si chiar nu ma intereseaza daca parerile mele nu corespund majoritatii!
De ce Blog?
De ce un blog? Ca sa fiu in trend? Nicidecum! Mereu mi-a placut sa fiu invers decat trendul numai ca sa fac pe invers si sa ies in evidenta, deci motivul asta cade din prima! Si totusi, de ce? Pentru ca simteam nevoia sa ma dezvalui, sa arunc valul de pe fata, odata pentru totdeauna, sa incep sa fiu eu, sa ma descopar, sau ma redescopar, in adevarata mea infatisare! Vreau sa ma cunosc si vreau sa ii las si pe altii sa ma cunoasca cu adevarat! De ce acum? Pentru ca incep o noua etapa! Pentru ca viata m-a invartit intr-un glob de cristal ca pe un fulg artificial de zapada, precum globul din Citizane Kane:)
Astazi pentru mine, incepe o noua etapa, am renascut, cat ar suna de cliseic. In viata, mereu am avut dorinta sa plec departe, sa o iau de la inceput, undeva unde nu ma cunoaste nimani, undeva unde nimeni nu cunoaste nimic despre mine, unde barfa nu este sportul national si unde etichetele puse sunt indescifrabile. Si, stiti cum se zice...ai grija ce-ti doresti, ca ti se indeplineste:) Si asta s-a intamplat si in cazul meu...Mi-am dorit sa dispar din Romania, mi-am dorit sa plec in lumea mare, sa ajung undeva unde nu ma stie nimeni, unde nimeni nu imi cunoaste trecutul, undeva unde pot sa imi cladesc un nou viitor! Si am zis ca daca tot mi s-a oferit aceasta sansa, desi nu va inchiputi caini cu covrigi in coada, am zis ca trebuie sa umblu putin si la increderea de sine. In focul atator schimbari bruste si multiple in viata mea, am pierdut controlul asupra persoanei mele fizice. Am pierdut sirul kilogramelor, al centimetrilor de par nevopsit, al firelor de sprancene nepensate, si al zilelor in care plecam complet nemachiata din casa! Si am ajuns intr-o zi sa ma privesc intr-o oglinda si sa-mi pun semne de intrebare...oare chiar sunt eu?? Peste cateva zile am vrut sa probez o pereche de blugi si trista mi-a fost reactia sa vad ca lipsesc centimetri buni de material pentru a ma putea incapa ...Trist ...Jalnic... ...Patetic!!!
Si ca sa leg putin toate intrebarile si nedumeririle...blogul vreau sa tina locul unui jurnal electronic, pe care promit solemn ca nu o sa-l mint, si cu speranta ca imi va fi rusine sa ma fac de ras intr-un hal nemaivazut si naimaiauzit daca nu duc la implinire toate cele ce vor urma. Ca sa ma ambitionez, de multe ori imi fac mii si mii de listute gen "to do list" si imi dau note si fac scoruri si calificative in functie de cate randuri am punctat si tot felul de ineptii pe care le poate coace mintea mea. So, blogul va juca de fapt un dublu rol. Odata, va fi ca un registru ce va tine evidenta scopurilor pe care vreau sa le ating, si 2, va prezenta scurte istorioare din viata mea, pe care din rusine ori din teama de a fi perceputa in mod gresit, le-am ascuns, ori le-am modelat dupa bunul meu plac...vor fi oarecum niste self-confesions, unde preotul va fi intrupat de world wide web:))
Startul va fi dat la miezul noptii, 1 August, pentru mine inseamna GMT +1, pentru voi GMT +2 :) adica 11 noaptea la mine e 12 noaptea in Romania, si voi alege miezul noptii romanesc. Am ales 1 august pentru ca reprezinta data ce a declansat ultima etapa din viata mea, si anume, 1 august 2006, insa si asta e o alta legenda:) Infatuarea-mi caracteristica ma impinge la a spune ca micile legende ce le am de povestit nu vor fi nici pe departe plictisitoare, ci dimpotriva...
Tic-tac, tic-tac, timpul trece si mai am decat cateva minute la dispozitie pana la miezul noptii...asa ca , nu voi mai palavragi verzi si uscate si am sa trec la "the one and only, to do list"
1. Sa slabesc ( trebuia sa pastrez acelasi cap de lista:)) 13 kg pana la 1 noiembrie!
2. Sa imi iau laptop pana in 5 octombrie
3. Sa termin cel putin inca un film de montat
4. Sa imi iau licenta in februarie in Romania
5. Sa imi gasesc stagiu in semestrul al II-lea
6. Sa merg de Paste la Denii si la slujba la Sf. Vineri
7. Sa imi iau licenta la Paris in Teatru
Cam astea ar fi cele "7 pacate"
Penale, stiu, dar sunt scopurile mele, si daca sunt ale mele sunt cele mai importante! Pentru fiecare saptamana in parte o sa imi propun subpuncte care sa ma tina in focurile pasiunii!
Mai am un minut pana la lansare...o sa-mi aprind o tigara, o sa imi pun un pahar de vin si o sa visez la ziua de 1 august 2013 cand voi putea sa imi acord calificativul final.
Enjoy!
Subscribe to:
Posts (Atom)