Povesti fara sfarsit

Astazi am terminat de citit Madame de Pompadour. Desi incercam sa mai trag de carte, sa citesc mai incet in speranta ca nu se va termina, actiunea ma tinea atat cu sufeltul la gura incat nu m-am oprit pana nu am ajuns la sfarsit...Cu ochii aproape in lacrimi ca mi se termina minunata aventura a Jeannei, cand am dat pagina, mare mi-a fost mirarea sa vad ca de fapt este doar sfarsitul primului volum...nu si sfarsitul povestii care tare m-a inut cu sufletul la gura...Si de aici am mai tras eu o concluzie filosofica...Dar las povestea pentru mai tarziu, pentru ca vreau sa fac o paranteza...
Acum ma uit la o emisiune de genul ala care te face sa te gandesti la simplitatea vietii, la fericirea simpla a triburilor al caror nume nici nu-l pot pronunta...sincer, cred ca lipsa societatii moderne ii lipseste de orice stres. Pentru ei conteaza sa se trezeasca de dimineata, sa mearga de dimineata dupa hrana, sa asigure un trai bun familiei, sa vina seara acasa de la vanatoare, de la pescuit, de la cules de radacini sau dupa cine stie ce fructe si leguminoase ciudate...pentru ei viata e prestabilita, dar in acelasi timp, fiecare zi e o alta provocare..si uite asa le trece timpul, asa trece viata, fara iphone-uri, fara laptopuri, fara wifi, fara periute electrice de spalat pe dinti 5asta mi-a venit in minte pentru ca sotul meu tocmai mi-a facut cadou o periuta de dinti electrica, fiindca stia ca-mi doresc, dar nu-mi venea sa dau atatia bani pe...un moft...pana la urma).
Si cam asta cu tribul din Madagascar, care cantau, dansau, mancau un tubercul zemos care le tinea loc de apa, si intr-un peisaj mirifc exact ca in desene animate, ei...erau fericiti. Oare de ce, noua celor "civilizati" ne este atat de greu sa mai regasim fericirea in lucrurile simple? Ma intreb asta zi de zi si parca mi-e ciuda si ma frustrez cand vad atatia oameni stresati, nefericiti din nimicuri, cand de fapt, fericirea consta in lucruri mici care dau satisfactii mari...
Eu de exemplu sunt fericita cand fac un picnic intr-un loc frumos..;cand beau un pahar de vin si fumez o tigara..savurez momentul ca si cand ar fi ultimul, fie ca sunt acasa, fie ca sunt la debarcader in Strand la Pitesti, fie ca sunt in curtea din spate de acasa de la Bucuresti, fie ca sunt in logia de la mine din camera de la Pitesti, sau fie ca sunt pe insula Saint Louis, in mijlocul Senei. Viata e frumoasa, trebuie traita, daca tot esti in viata, daca tot trebuie sa treci prin aventura ce ti-a fost data, de unde ,nu stiu, atunci macar, profita, profita, profita!!!
Si ca sa filosofez un pic mai mult in seara asta, revin la ideea de mai sus cu Madame de Pompadour. Spuneam ca mi-era teama ca se sfarseste aventura, dar vazand ca e de fapt doar sfarsitul primului volum, am inceput sa reflectez la un mult cunoscut aforism si anume ca ...orice sfarsit e un nou inceput, si dupa ce am stat si am privit asa un pic in urma in viata mea mi-am dat seama ca de fiecare data asa a si fost...se sfarseste o etapa, incepe alta...si o sa povestesc si voua, citiorii mei fantomatici...dar pana atunci, rabdare..parca nu pot asa din prima:)) rabdareee..cum ar spune personajul enigmatic din romanul meu..domnul Jacques...rabdare..

Acestea fiind spuse, sa vedem ziua de azi

Mic dejun
Faimosul pain aux raisins de aseara si cu un jus d'orange!

La pranz
Carne, doar carne...niste jambon de Serrano si niste prosciuto

Dupa amiaza
Un pepene galben, din acela mic:)

seara, gen ora 18
o strelice de pepene rosu, nijte mar si 3 boabe de strugure
un pic de Cola light

iar acum, fiindca am ajuns acasa de la cumparaturi, sucul de la un gref mic cu o tigara...hmm, mi-a mers la suflet...

Fara sport astazi, ca am iesit la cumparaturi si am tras de bagaje!
Cam asta a fost tot!

S-a mai dus o zi, maine incepe alta!!!