Life gives, life takes!

Aseara mi-au furat telefonul, la o terasa pe Quai du Louvre, niste tiganusi de 8-10 ani, poate nici atat...sa innebunesc si nu alta! Mi-au furat iphonul meu cel scump si drag...acum inteleg de ce am ajuns la curul Europei si de ce suntem atat de desconsiderati..Pai ma gandesc ca unui turist ii strica toata vacanta daca ii fura telefonul! Oh, Doamne si avusesem o zi asa de frumoasa...Sotul meu a lat salariul..am iesit mai intai cu fetita in oras, i-am luat jucarii, mancasem o salta de foame...apoi am lasat fata cu mami si am plecat sa petrecem o dupa amiaza romantica..bineinteles ca m-am desfatat cu toate bunatatile Parisului...Fromage, jambon, crepes, macarons...!!! oh, la la la la...!!! Intra-adevar, Parisul e o lume aparte, si daca ii mai cunosti si putin istoria si trecutul si povestile...Domane, cat te poate incanta...dar, exact cum spuneam intr-un post trecut...viata lucreaza prin compensatie..da undeva, ia de altundeva..si uite asa...Nu are sens sa vb de ceea ce am mancat si ceea ce am baut in acest weekend...what happens in Paris, stays in Paris...eu acum sunt in Asnieres sur Seine:)))) 

Astazi, am si plans...am vorbit cu mamaie la Pitesti, si plangea si ea de dorul nostru, eu incercam sa o linistesc, facand pe imbarbatata, insa eu eram si mai daramata!!! Pentru mine, Pitestiul, e orasul copilariei mele, e orasul unde imi incarc bateriile, o orasul unde m-am nascut, unde am trait pentru prima data, unde am gustat libertatea, dragostea, viata...si cand ma gandesc la copilarie, mi-aduc aminte cu placere...Am avut norocul sa imi petrec copilaria..in casa bunicilor:) ...de Ionel Teodeoreanu..hahaaa:))) Frumoasa copilarie am avut,in ciuda faptului ca parintii mei au divotat cand aveam 2 ani, nu am simtit niciodata lipsa tatalui, cel putin, nu in timpul copilariei...:(

Mama s-a casatorit la 19 ani ...pe 30 august 1986...in ziua cununiei a aflat ca tatal meu avea si un alt copil, o fata...de cateva saptamani, mai exact, nascuta pe 3 august...o sa vb noi si despre ea, dar mai e pana atunci:)

Casnicia nu a fost una fericita, sau cel putin asa am inteles de la bunica mea..mama insa nu are amintiri foarte precise...Oricum, tata nici la botezul meu nu a fost prezent, asta ca sa va faceti o idee...Deja cand aveam 2 ani jumate, ai mei erau divortati...tata avea program de vizita pe care oricum nu il respecta...adica nu venea nici macar cand avea program...imi aduc si acum aminte cum stateam dupa amiezele si ma uitam printre zabrelele de la balcon , in speranta ca o sa-l vad venind...pe tata...iar el nu mai venea...dar..am avut eu o copilarie frumoasa si fara el...

L-am avut pe tataie...am avut-o pe mamaie...pe mami...si pe toata lumea din jurul meu...a fost frumos...

toate poftele mi se faceau: mancam la televizor, am avut cablu si cartoon network de cum a aparut in Pitesti. Mergeam la gradinita, tataie venea ma lua , ma ducea in strand la mici, sau ma lua cu el in oras cand trebuia sa se intalneasca cu cineva...cu tataie in oras era un sentiment de neuitat...tataie avea mereu bani, stiam ca orice imi doresc , poate sa-mi ia orice, putea sa isi permita orice:) Iar daca venea mamaie sa ma ia de la gradinita, la pranz (care era sfant pentru toata lumea), tataie nu se intorcea niciodata cu mana goala. Chit ca venea doar cu o napolitana (ceea ce se intampla foarte rar, sa vina decat cu o napolitana). Despre copilarie as putea sa scriu o intreaga saga, atat de lugna si de frumoasa mi s-a parut...nu multi copii au parte de o copilarie asa frumoasa ca a mea...o sa va mai vorbesc despre asta...nu am avut eu tata, dar copilaria mea a fost mau frumoasa decat a multora care au avut:)

Noapte buna!